Episodul 6: Edilul

Eu vreau să fiu primar.
În sat locuiesc doar eu, dar eu vreau să fiu primar.
Dacă voi câștiga alegerile îmi voi aduce singur cafeaua.
Voi colecta propriile taxe și le voi redirecționa în bugetul satului, iar cu banii din buget voi repara strada mea.
Voi candida la funcția de primar și îmi voi da votul pentru mine, astfel voi câștiga cu un scor de 100%.
Voi face promisiuni pre-electorale mie însumi și nu le voi respecta.
După închiderea secției de votare voi număra votul și îmi voi sărbători victoria cu un pahar de șampanie sub o ploaie de confeti.
Voi fura bani din propriul buget.
Voi face evaziuni fiscale și nu voi plăti taxele.
Îmi voi plăti mită.
Mă voi condamna la închisoare, dar îmi voi plăti din nou mită și mă voi elibera.

Atâta timp cât eu m-am gândit la asta, la mine în grădină a intrat un mistreț și mi-a mâncat toată mazărea, a lăsat un bălegar și a plecat.

Dar să revenim la micimea noastră, a oamenilor. Dacă câștigăm ceva - ne bucurăm, dacă pierdem ceva - ne întristăm, iar mistrețul a mai intrat odată în grădină și mi-a mâncat și bostanii.

Episodul 5: Cartofii

Îmi era foame, am hotărât să fac clătite. Prima clătită s-a lipit de fundul tigăii și am stricat-o, a 2-a clătită s-a lipit de fundul tigăii și am stricat-o, a 3-a clătită s-a lipit de fundul tigăii și am stricat-o.
Apoi m-am dus la mine în cameră și am plâns.
Eu nu eram în stare nici măcar să fac clătite.
Am ieșit în drum și am început să merg pe drum într-una din cele 2 direcții, până când satul s-a terminat, s-a început o pădure, apoi o vale, apoi un alt sat.
Am ajuns la magazin. Vânzătoarea zâmbea, ea avea pe cap un coc, iar pe acel coc un coc mai mic. Eu am cerut cartofi, ea a cerut bani. Eu am luat cartofii și am început să merg înapoi la deal, prin pădure, pe drum, până când am ajuns acasă.
Am prăjit 3 cartofi și i-am mâncat, eu eram flămând - ei erau buni. Ceilalți 5 cartofi i-am sădit în grădină. Am turnat apă.
Seara am cântat la muzicuță și am adormit, așa atrecut ziua 5.

Episodul 4: Ambientul

Mergeam prin sat, printre gospodăriile ofilite, unele aveau câte o grămadă de nisip la poartă și câte o construcție de cotileț în ogradă, începută, dar abandonată... în alte curți era câte o construcție mai mare și una mai mică, una era casa, cealaltă – saraiul.

Am vrut să sar gardul, dar ștacheta s-a rupt.

Și am mai încercat odată.

O fereastră era spartă, am intrat pe acolo. Era mare rîs în casă, se vede că pe aici au fost hoții din satele vecine. Au mai rămas niște lucruri uzate, dar noi pentru mine.

De pe perete lipsea covorul, din priza de telefon lipsea telefonul, din bibliotecă nu lipseau cărțile.

Episodul 1

- Dumneavoastră nu vreți să luați credit?!?!?!
- Nu. Mă cac pe capitalismul vostru.
- Bine atunci stați cu chirie. Larevedere :) Mi-a spus consilierul bancar și a pus receptorul.

Trebuia să mă supun sistemului în caz contrar mă aștepta o soartă de boschetar.
Dacă nu ai credit - nu ai casă.
Dacă nu ai casă - nu ai unde face sex
Dacă nu ai unde face sex - inhalezi aurolac pentru a suplini lipsa sexului
Dacă ești aurolac - îți e idiferent unde dormi și degeri în frig
Dacă degeri în frig - faci gangrenă și pierzi bucăți din corp... creierul... coaiele...

Și totuși nu mă supun capitalismului, nu vreau să fiu sclavul unei bănci.
Există case părăsite în sate părăsite, mă voi muta acolo, nimeni nu va ști nimic. Voi duce un mod de viață mizantrop. Voi mulge capra, voi prăși svecla, mă voi căca în WC-ul din grădină... pe Capitalismul vostru!

A doua zi mi-am făcut bagajele, am pus în valiză doar strictul necesar.
-O sticlă de spirt
-Portretul lui Bacovia
-Un costum de urs, îmi place costumul de urs
-Biblioteca personală am pus-o întro pungă de plastic
-S.C.C.Î.M (se descifrează : Sare, Cuțit, Chibrite, Încărcător pentru Mobil)
-L-am luat pe guzganul Timofti în colivia lui.

M-am dus undeva în raionul X-iușeni.
Era un sat de unde toate femeile au plecat în Italia, iar bărbații la Moscova, casele erau abandonate, la ferestre erau bătute scânduri, era exact ceea ce căutam.