Episodul 5: Cartofii

Îmi era foame, am hotărât să fac clătite. Prima clătită s-a lipit de fundul tigăii și am stricat-o, a 2-a clătită s-a lipit de fundul tigăii și am stricat-o, a 3-a clătită s-a lipit de fundul tigăii și am stricat-o.
Apoi m-am dus la mine în cameră și am plâns.
Eu nu eram în stare nici măcar să fac clătite.
Am ieșit în drum și am început să merg pe drum într-una din cele 2 direcții, până când satul s-a terminat, s-a început o pădure, apoi o vale, apoi un alt sat.
Am ajuns la magazin. Vânzătoarea zâmbea, ea avea pe cap un coc, iar pe acel coc un coc mai mic. Eu am cerut cartofi, ea a cerut bani. Eu am luat cartofii și am început să merg înapoi la deal, prin pădure, pe drum, până când am ajuns acasă.
Am prăjit 3 cartofi și i-am mâncat, eu eram flămând - ei erau buni. Ceilalți 5 cartofi i-am sădit în grădină. Am turnat apă.
Seara am cântat la muzicuță și am adormit, așa atrecut ziua 5.

Episodul 4: Ambientul

Mergeam prin sat, printre gospodăriile ofilite, unele aveau câte o grămadă de nisip la poartă și câte o construcție de cotileț în ogradă, începută, dar abandonată... în alte curți era câte o construcție mai mare și una mai mică, una era casa, cealaltă – saraiul.

Am vrut să sar gardul, dar ștacheta s-a rupt.

Și am mai încercat odată.

O fereastră era spartă, am intrat pe acolo. Era mare rîs în casă, se vede că pe aici au fost hoții din satele vecine. Au mai rămas niște lucruri uzate, dar noi pentru mine.

De pe perete lipsea covorul, din priza de telefon lipsea telefonul, din bibliotecă nu lipseau cărțile.